”Am început fotbalul la 7 ani, de gura lui tata, la Sportul Studențesc, la grupa antrenorului Tudor Palade. Jucam atacant central, mi-a plăcut golul încă de la primele meciuri. Mă antrenam suplimentar cu tata acasă, mi-aduc aminte cum mă alerga pe străzi dacă nu jucam bine.
Un an mai târziu, Tudor Palade a plecat la Academia Dinamo și tot el m-a adus în Ștefan cel Mare. În
2012, la 8 ani, jucam primul meci la piticii lui Dinamo”, și-a început povestea puștiul lui Dinamo.”Am jucat câteva luni în Ghencea, tatăl meu a insistat să fac pasul la Steaua (n.r. – FCSB), să joc la o grupă mai mare, 2003, unde era o generație foarte bună la vremea respectivă. Tudor Palade a încercat
să-l convingă că este o greșeală, însă nu a reușit, iar timpul a dovedit că nu a fost o alegere bună pentru mine.
Nu m-am adaptat în Ghencea, jucam într-o grupă de copii mai mari decât mine. După 6 luni am revenit la Dinamo, l-am convins pe tata că aici e locul meu. Mă atașasem de culori, îmi plăcea galeria, visam cu
ochii deschiși să joc pentru prima echipă a lui Dinamo”, a mărturisit Antonio Bordușanu.
”Părinții și-au găsit de muncă, sunt și acum în Anglia. Eu mă pregăteam singur pe unde puteam și visam să mă vadă cineva. Mergeam dimineața la școală și apoi băteam mingea până seara.
Mi-au tot promis unii să merg la Academia lui Arsenal în probe, însă nimic concret. Doar promisiuni. Am stat doi ani în Anglia, a fost o perioadă dificilă pentru mine. Am vrut să mă las de fotbal. Am suferit mult fără grupa mea din Ștefan cel Mare până când, într-o zi, tata a decis să mă întorc în țară și să mai încerc o dată cu fotbalul la Dinamo.
Și-aici am rămas. Nu mi-a fost simplu, am rămas doar cu bunica”, potrivit liga2.prosport.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu