Raul Albentosa, 34 de ani, a fost unul dintre străinii foarte apreciați în ultimii ani de către suflarea dinamovistă.
Fundașul central, un munte de om, la cei 1,92 metri ai săi, a contribuit din plin la evitarea retrogradării de către roș-albi în 2021. Apoi, a părăsit "haita" neplătit fiind, niciun ban!
Raul, cum îți merge la Vejle?
- Totul îmi merge bine, sunt fericit, familia îmi este aici. Suntem pe locul 1, sperăm să promovăm la capătul sezonului, mai ales că avem trupă bună.
Ești mai fericit decât la București, în perioada Dinamo?
- Este diferit. Am trăit momente dificile la București. N-am fost plătit, eram jos în clasament. Aici, în
Danemarca, sunt mai multe opțiuni pentru oricine, e viața mai relaxantă. La București era prea multă
nebunie, prea mult stres. Am învățat din momentele urâte cu care m-am confruntat la Dinamo, a fost o
lecție, mai ales după era coronavirusului. Am resimțit mult lipsa fanilor, chiar dacă oamenii s-au
implicat mereu, săptămânal, să ajute echipa noastră de atunci.
Crezi că vei recupera banii sau o parte din ei?
- Eu știu?! Chiar nu știu! Am văzut că este în insolvență. Am mers și la FIFA. Oricum, România are
propriile legi, ca să zic așa, să nu plăteasă salarii... Mai grav e că ajuți echipa, apoi nimeni nu te bagă în
seamă. Măcar să-ți zică: „Omule, avem probleme cauzate de coronavirus, sunt probleme cu banii, dar
uite, peste un an, ne redresăm și-ți plătim atunci!". Nimic! Nimeni! Am vorbit cu Mario Nicolae, dar nu
este el patron acolo. De aceea sunt un pic nervos. Nu din cauza echipei, am lăsat prieteni la Dinamo, de
la oameni simpli la alți jucători, Paul Anton, Sorescu. Din păcate, cei ce se ocupă de destinele lui
Dinamo nu pricep că trebuie să duci o pâine acasă la tine.
- Este dureros că un brand ca Dinamo a ajuns în liga secundă din România?
- Sincer, plâng, adică îmi plânge sufletul! Erau Derby-urile de România, așa cum este El Clasico în
Spania. Cu asta prezinți România, cu un meci Steaua/FCSB - Dinamo, vrei să joci în astfel de
confruntări. La Dinamo nu mai sunt bani în eșalonul secund, e cealaltă față a vieții.
În ce condiții ar fi continuat
- Fanii?
- Uimitori! Fără ei mă simțeam singur. Nici la ultimul meu meci la Dinamo nu au avut voie pe arenă,
dar au stat în imediata vecinătate a stadionului, ne-au încurajat, ne-au dat din energia lor, au fost
minunați! Și-acum mai vorbesc cu ei pe social media, îmi mulțumesc că am ajutat echipa, îmi dau o stare de bine, potriuvit GSP.ro
sursa foto: Prosport.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu